Aproximativ 80 de milioane de barili de petrol circulă zilnic pe mare, iar o mare parte trece printr-o mână de pasaje înguste numite puncte de strangulare. Strâmtoarea Ormuz este cea mai sensibilă dintre ele: înainte de războiul din 2026, prin ea treceau 20,9 milioane de barili pe zi, un sfert din petrolul transportat pe cale maritimă și echivalentul a 20% din consumul mondial. În al doilea trimestru din 2026, treceau doar 4,9 milioane, potrivit Agenției americane de informare în domeniul energiei (EIA). Această aproape-închidere a provocat cea mai mare perturbare a aprovizionării cu petrol din istorie, potrivit Agenției Internaționale a Energiei (AIE).
Ce este un punct de strangulare petrolier?
Un punct de strangulare (chokepoint în engleză) este un canal îngust situat pe o mare rută maritimă, prin care tranzitează volume importante de petrol și de gaz natural lichefiat. Potrivit EIA, blocarea unuia dintre aceste pasaje, chiar temporară, poate provoca întârzieri importante în aprovizionare și poate scumpi transportul, ceea ce se repercutează asupra prețurilor energiei în întreaga lume.
Majoritatea acestor pasaje pot fi ocolite, dar cu prețul unor trasee mult mai lungi. Unele nu au nicio alternativă realistă la scară largă.
Principalele pasaje ale petrolului mondial
În primul semestru din 2025, oferta mondială de petrol a atins 104,4 milioane de barili pe zi, dintre care aproximativ 76% (79,8 milioane) călătoreau pe mare. EIA urmărește șapte puncte de strangulare, precum și ruta Capului Bunei Speranțe. Comparația cu al doilea trimestru din 2026 arată amploarea răsturnării provocate de război:
| Pasaj | Leagă | Semestrul 1 2025 (M barili/zi) | Trimestrul 2 2026 (M barili/zi) |
|---|---|---|---|
| Strâmtoarea Malacca | Oceanele Indian și Pacific | 23,2 | 16,6 |
| Strâmtoarea Ormuz | Golful Persic și Marea Arabiei | 20,9 | 4,9 |
| Capul Bunei Speranțe (o rută, nu o strâmtoare) | Atlantic și Oceanul Indian | 9,1 | 9,4 |
| Canalul Suez și oleoductul SUMED | Marea Roșie și Mediterana | 4,9 | 5,8 |
| Strâmtorile daneze | Marea Baltică și Marea Nordului | 4,9 | 4,7 |
| Strâmtoarea Bab el-Mandeb | Marea Roșie și Golful Aden | 4,2 | 8,1 |
| Strâmtorile turcești (Dardanele) | Marea Neagră și Mediterana | 3,7 | 4,1 |
| Canalul Panama | Pacific și Atlantic | 2,3 | 3,2 |
Ormuz, cel mai critic pasaj
Situată între Iran și Oman, strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Golful Oman și de Marea Arabiei. Este suficient de adâncă și de largă pentru a primi cele mai mari petroliere din lume. În primul semestru din 2025, prin ea au trecut 14,7 milioane de barili pe zi de petrol brut și 6,1 milioane de barili pe zi de produse petroliere (motorină, kerosen, benzină…). Peste 20% din comerțul mondial cu gaz natural lichefiat o folosește, de asemenea, în principal din Qatar.
Cea mai mare parte a acestui petrol pleacă spre Asia: 89% din țițeiul care tranzita Ormuz era destinat piețelor asiatice în primul semestru din 2025, China, India, Japonia și Coreea de Sud absorbind singure 74%.
Ceea ce face Ormuz atât de critic este slăbiciunea alternativelor. Înainte de război, EIA estima că oleoductul Est-Vest al Saudi Aramco și oleoductul din Abu Dhabi puteau ocoli împreună strâmtoarea pentru aproximativ 4,7 milioane de barili pe zi, mai puțin de un sfert din volumele obișnuite. Oleoductul iranian Goreh-Jask oferă o capacitate efectivă de doar aproximativ 0,3 milioane de barili pe zi.
2026: o strâmtoare aproape închisă
La câteva zile după începutul loviturilor americane și israeliene împotriva Iranului, la 28 februarie 2026, forțele iraniene au declarat strâmtoarea închisă. Traficul s-a oprit aproape complet, lăsând sute de nave blocate în Golful Persic. Potrivit EIA, fluxurile de petrol și de produse petroliere care au trecut prin Ormuz au scăzut de la 21,6 milioane de barili pe zi în al patrulea trimestru din 2025 la 14,9 milioane în primul trimestru din 2026, apoi la 4,9 milioane în al doilea trimestru: 3,7 milioane de țiței și doar 1,1 milioane de produse rafinate. Gazul natural lichefiat s-a oprit aproape complet, cu 0,8 miliarde de picioare cubice pe zi față de 10,5 la sfârșitul lui 2025. Oferta mondială de petrol a scăzut de la 108,2 milioane de barili pe zi în al treilea trimestru din 2025 la 96,1 milioane în primul trimestru din 2026.
Situația a alternat apoi între perioade de acalmie și reluări ale ostilităților, potrivit serviciului de cercetare al Congresului american (CRS):
| Data | Eveniment |
|---|---|
| 7 aprilie 2026 | Armistițiu între Statele Unite și Iran. Câteva nave traversează, apoi Iranul întrerupe din nou traficul. |
| 13 aprilie 2026 | Statele Unite impun un blocaj al porturilor iraniene. |
| Mai 2026 | Iranul creează o „Autoritate a strâmtorii Golfului Persic” și cere un permis de trecere pentru orice navă. |
| 17 iunie 2026 | Memorandum de înțelegere SUA–Iran: ridicarea blocajului și trecerea gratuită a navelor comerciale timp de 60 de zile. |
| Iulie 2026 | Reluarea atacurilor iraniene împotriva navelor, restabilirea blocajului american. |
Iranul revendică astăzi controlul întregii strâmtori, deși aceasta traversează și apele teritoriale ale Omanului. Cu o lățime de 22 de mile marine (aproximativ 40 km) în punctul cel mai îngust, nu oferă nicio rută maritimă alternativă.
Un trafic greu de măsurat
Volumul care trece efectiv prin strâmtoare face obiectul unui război al cifrelor. La 3 septembrie, Donald Trump afirma că 18 milioane de barili pe zi tranzitau din nou Ormuz. Societățile de urmărire maritimă sunt mult mai prudente: potrivit Kpler, ieșirile au rămas sub 5 milioane de barili pe zi în săptămâna din 30 august, iar Vortexa a înregistrat doar două zile peste 16 milioane din martie. Secretarul american pentru Energie cita, la rândul său, la 6 septembrie, o medie de 9 milioane de barili pe zi pe șapte zile. Cele mai multe petroliere traversează acum noaptea, cu transponderele oprite, ceea ce complică orice numărătoare. EIA recunoaște ea însăși că semnalele de poziționare ale navelor din strâmtoare au devenit deosebit de nesigure de la sfârșitul lui februarie 2026 și că datele sale sunt revizuite frecvent.
Riscul se citește și în asigurări: prima pentru a traversa strâmtoarea depășește 10% din valoarea unei nave, față de 0,25% în medie înainte de război.
Rutele de ocolire, ele însele vizate
Pentru a compensa, Arabia Saudită și-a mutat masiv exporturile spre Marea Roșie. Cu o capacitate de 7 milioane de barili pe zi, oleoductul său Est-Vest leagă Abqaiq, lângă golf, de portul Yanbu. Potrivit AIE, încărcările din Yanbu au crescut de la aproximativ 2 milioane de barili pe zi înainte de conflict la peste 5 milioane la începutul lui iunie. Emiratele Arabe Unite au redirecționat, la rândul lor, aproximativ 1 milion de barili pe zi spre portul Fujairah, la Marea Arabiei.
La 10 septembrie 2026, atacuri cu drone lansate din Irak au dus la oprirea oleoductului Est-Vest, care transporta încă aproximativ 4 milioane de barili pe zi. Rezervoarele din Yanbu au permis menținerea încărcărilor timp de cinci până la șapte zile, potrivit surselor din industrie citate de Reuters. Producția declarată de Arabia Saudită la OPEC scăzuse deja la 6,2 milioane de barili pe zi în august, față de 10,9 milioane în februarie. Imediat după aceea, Riadul a început din nou să vândă țiței transportat prin Ormuz: aproximativ 20 de milioane de barili au fost cedate rafinăriilor asiatice în săptămâna din 16 septembrie.
În total, potrivit AIE, exporturile de petrol ale țărilor din Golf erau de aproximativ 13 milioane de barili pe zi în august, aproape jumătate din nivelul dinaintea războiului. Peste 10 milioane de barili pe zi de producție rămâneau oprite, iar agenția nu mai prevede o revenire la normal înainte de 2027.
Bab el-Mandeb și Suez: Marea Roșie, deja perturbată
Strâmtoarea Bab el-Mandeb, între Cornul Africii și Yemen, și Canalul Suez sunt rutele naturale ale petrolului din Golf spre Europa. De la atacurile asupra navelor comerciale ale rebelilor houthi din Yemen, începând din noiembrie 2023, o parte a petrolierelor a ales să ocolească Africa prin Capul Bunei Speranțe. Rezultat: volumele care treceau prin Bab el-Mandeb au scăzut de la 9,3 milioane de barili pe zi în 2023 la 4,2 milioane în primul semestru din 2025, în timp ce cele care ocoleau Capul au crescut de la 6,2 la 9,1 milioane. Tendința s-a inversat în 2026: în al doilea trimestru, 8,1 milioane de barili pe zi au traversat Bab el-Mandeb, dintre care 6,1 milioane de țiței, în momentul în care Arabia Saudită făcea să tranziteze o parte tot mai mare a exporturilor sale prin porturile sale din Marea Roșie.
Acest ocol are un cost: potrivit EIA, o închidere a Canalului Suez și a oleoductului SUMED ar obliga petrolierele să adauge aproximativ 15 zile de drum între Marea Arabiei și Europa. În iulie 2026, houthii au anunțat în plus un blocaj maritim împotriva Arabiei Saudite și au atacat petroliere saudite în Marea Roșie. La 11 septembrie, au preluat controlul coastei yemenite a Mării Roșii și al insulelor din strâmtoarea Bab el-Mandeb, afirmând că navigația rămânea acolo sigură pentru toți, cu excepția Arabiei Saudite. Ruta care servește la ocolirea Ormuzului este, așadar, ea însăși sub presiune.
Malacca, strâmtorile daneze, Bosfor, Panama
Celelalte puncte de strangulare cântăresc mai puțin direct asupra aprovizionării Franței, dar structurează piața mondială:
- Strâmtoarea Malacca, între Malaysia și Indonezia, este primul punct de strangulare din lume ca volum, cu 29% din fluxurile maritime de petrol. Transportă mai ales țiței din Orientul Mijlociu spre Asia de Est. Lipsit de o parte din încărcăturile din Golf, traficul său a scăzut de la 24,9 milioane de barili pe zi la sfârșitul lui 2025 la 16,6 milioane în al doilea trimestru din 2026.
- Strâmtorile daneze, care leagă Baltica de Marea Nordului, văd trecând 4,9 milioane de barili pe zi, în majoritate exporturi rusești orientate acum spre Asia și Turcia.
- Strâmtorile turcești (Bosfor și Dardanele) transportă petrolul rusesc și cel din Caspica. Cu o lățime sub o jumătate de milă marină în punctul cel mai îngust, adică aproximativ 900 de metri, pasajul este printre cele mai dificil de navigat din lume.
- Canalul Panama transportă mai ales produse rafinate (2,2 milioane de barili pe zi din 2,3), petrolierele de țiței fiind adesea prea mari pentru a-l folosi.
De ce este motorina mai expusă decât benzina
Criza lovește mai întâi produsele rafinate. Potrivit AIE, pierderile de exporturi de țiței din Golf au fost reduse la puțin sub 45% datorită rutelor de ocolire și escortelor militare americane. Dar exporturile de produse rafinate și de GPL rămâneau în august cu aproape 60% sub nivelul din februarie, adică cu 3,7 milioane de barili pe zi mai puțin.
Motorina este cea mai afectată. Exporturile nete de motorină ale țărilor din Golf au scăzut la 390.000 de barili pe zi în august, puțin peste un sfert din nivelul dinaintea războiului. Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au agravat lipsa: împreună, Golful și Rusia, care reprezentau aproape 45% din comerțul maritim mondial cu motorină în februarie, au exportat în august cu 1,6 milioane de barili pe zi mai puțin. La începutul lui septembrie, motorina depășea 200 de dolari barilul în Statele Unite, cu 94% mai mult decât înainte de război, și depășea 198 de dolari în Europa.
Franța este în mod special afectată. În 2024, doar 12% din țițeiul importat provenea din Orientul Mijlociu, față de 33% din motorina rutieră importată și 61% din kerosen; aceste ponderi indică originea produselor fără a preciza care dintre ele au tranzitat Ormuz. Potrivit Service des données et études statistiques, transporturile reprezintă aproape două treimi din consumul francez de produse petroliere rafinate, iar carburanții rutieri singuri 61%. Această expunere explică și de ce, așa cum am detaliat în articolul nostru despre reacțiile diferite ale carburanților la creșterea petrolului, motorina nu urmează întotdeauna aceeași traiectorie ca benzina.
În această etapă, criza rămâne mai degrabă o criză a prețurilor decât o criză fizică de aprovizionare: la 8 septembrie, grupul de coordonare petrolieră al Uniunii Europene nu vedea nicio problemă imediată, semnalând totuși piețe deosebit de tensionate pentru motorină și combustibil de aviație. Această evaluare precedă oprirea oleoductului saudit.
Ce schimbă la pompă
La începutul lui septembrie, Brent se tranzacționa în jur de 105 dolari barilul, cu 45% peste nivelul dinaintea războiului potrivit AIE. Din februarie, stocurile mondiale de petrol observate au scăzut cu 507 milioane de barili. Eliberarea record de 400 de milioane de barili decisă de AIE la 11 martie a acoperit doar aproximativ 20 de zile din traficul obișnuit prin Ormuz, așa cum explicăm în articolul nostru despre stocurile strategice de petrol. Pentru a urmări zi de zi evoluția barilului, consultați pagina noastră despre prețul Brent.
Surse
- World Oil Transit Chokepoints (actualizat la 3 martie 2026) – U.S. Energy Information Administration
- Oil Market Report – September 2026 – Agenția Internațională a Energiei, 11 septembrie 2026
- Update on IEA collective action decision of 11 March 2026 – Agenția Internațională a Energiei, 15 martie 2026
- Global Energy Security Data – U.S. Energy Information Administration, 12 august 2026
- The Strait of Hormuz: Security Developments and Impacts on Oil, Gas, and Other Commodities – Congressional Research Service, 7 august 2026
- Après des attaques de drones venus d’Irak, l’Arabie saoudite ferme l’oléoduc Est-Ouest – France 24, 12 septembrie 2026
- Détroit d’Ormuz : le trafic est-il vraiment redevenu normal ? – L’essentiel, 19 septembrie 2026
- Ormuz : le point faible français n’est pas le brut – La Clé publique, 7 septembrie 2026
- Essence et gazole : Macron envisage de rouvrir les stocks de pétrole, mais les prix peuvent-ils baisser ? – Selectra, 22 septembrie 2026